Piata Victoriei, Timisoara
Program:
Tip:
Suprafață:
Localizare:
An:
Imagini:
Echipă:
Autor principal: arh. Boca Ștefania, arh. Chioran Bogdan
Coautori: arh. Mutnean David, arh. Afloarei Ioana
Colaboratori arhitectură: arh. Pintea Dan Andrei
Colaboratori specialități: inginer peisagist Manoilă Andreea
Descriere:
300 EROI
Transformarea Timișoarei după abolirea orașului otoman în 1716 a fost marcată de extinderea orașului în interiorul cetății fortificate. Pe parcursul secolului al XVIII-lea, țesătura urbană a înflorit în jurul a trei piețe principale: Piața Iezuiților, Piața Libertății și ulterior, Piața Unirii, care a imitat configurația Pieței Libertății.
Conform documentelor lui Mihai Opriș, cetatea Timișoarei și-a păstrat fortificațiile până în secolul al XX-lea timpuriu. Un efort concentrat între 1906 și 1910 a avut ca scop demolarea vechilor ziduri ale orașului, deschizând calea pentru crearea Bulevardului 23 August, Bulevardului Victoriei și a Pieței Horațiu pe terenul eliberat. Astfel, inițial, Piața Victoriei a servit ca un pod între oras și cartierele învecinate din fostul oraș fortificat și nu a îmbrățișat caracterul unei piețe în sensul său complet – care este o lacună în densa țesătură urbană a orașului, un spațiu utilizat pentru diverse scopuri comunitare. Bulevardul Victoriei a fost un spațiu de promenadă, care încarna multă mișcare.
Deși o piață atipică, Piața Victoriei își asumă un loc de frunte în conștiința națională ca locul simbolic al nașterii României din lanțurile comunismului. Angajamentul hotărât al indivizilor viteji care au susținut această luptă pentru libertatea României merită un loc durabil în memoria noastră colectivă. Din păcate, în jurul orașului Timișoara, spațiile designate pentru păstrarea acestui eveniment istoric semnificativ sunt limitate la o simplă răspândire de sculpturi monumentale în întregul oraș. Un spațiu comemorativ autentic lipsește vizibil.
Propunerea noastră își propune să redefinească Piața Victoriei valorificându-i potențialul latent. Ne imaginăm întreaga zonă ca un monument aducând omagiu eroilor Revoluției, evitând în mod deliberat solemnitatea sumbră și impunătoare. Faptul că această piață are un alt tip de caracter față de celelalte piețe din Timișoara ar putea fi util în transformarea sa într-un monument continuu.
În viziunea noastră, eroii revoluției sunt simbolizați de copaci aranjați într-o rețea de 6×6 metri, oferind spațiu pentru diverse artefacte și activități. Fiecare copac reprezintă un erou, iar în timp ce numărul exact de vieți sacrificate în Timișoara rămâne incert, sugerăm 300 de copaci, un număr recunoscut de majoritatea autorilor. Printre aceștia, cei 92 de indivizi care și-au pierdut tragic viața vor fi comemorați special cu plăci înconjurând copacii respectivi. Acești copaci, reprezentând eroii căzuți, vor consta în Acer saccharinum, cunoscut pentru schimbările sale de culoare vii ale frunzelor în toamnă.
Aprecierea juriului:
“Proiectul pornește de la ideea de a transforma piața existentă într-un parc memorial. Recunoscând Piața Victoriei ca fiind locul de naștere simbolic al revoluției române, proiectul urmărește să marcheze în memoria colectivă această semnificație istorică prin transformarea pieței într-un spațiu comemorativ. Prin combinarea esenței memoriale cu ambianța spațială a parcului, peisajul însuși devine recipientul pentru comemorarea revoluției. Copacii din piață simbolizează eroii martiri; ei încorporează amintiri încă de la plantarea lor, concepută ca un efort comunitar.
Juriul consideră că proiectul transmite un mesaj simplu, potent și plin de forță. Acesta este transpus printr-un gest sofisticat și coerent, creând cu abilitate un spațiu contemplativ. Bazându-se pe o analiză spațială, proiectul integrează diferite straturi istorice în designul său.
Deși proiectul facilitează circulația pietonală în toate direcțiile, dispunerea copacilor împiedică interacțiunea cu limitele existente ale pieței. De asemenea, neglijează legătura dintre catedrală și operă – două repere spațiale esențiale și elemente definitorii ale compoziției urbane. În ceea ce privește spațiile deschise adiacente acestor două clădiri, juriul evaluează că zona din fața catedralei este bine executată și acomodează în mod abil monumentul existent.
Din punct de vedere al designului și al componentei ecologice, propunerea de pavaj este lăudabilă. Cu toate acestea, se constată faptul că majoritatea suprafețelor sunt minerale.
În timp ce unele suprafețe sunt permeabile, acoperirea cu vegetație a solului este minimă, în special în jurul copacilor, spațiu considerat limitat și restrâns.”
Mai multe detalii la:
